finiție
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French finition. By surface analysis, fini + -ție.
Noun
[edit]finiție f (plural finiții)
- finishing (act of finishing)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | finiție | finiția | finiții | finițiile | |
| genitive-dative | finiții | finiției | finiții | finițiilor | |
| vocative | finiție, finițio | finițiilor | |||