finiț

Romanian

Etymology

From fin +‎ -iț.

Noun

finiț m (uncountable)

1. diminutive of fin

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	finiț	finițul
genitive-dative	finiț	finițului
vocative	finițule

References

• finiț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN