falț

See also: falt, fält, and -falt

Romanian

Etymology

Borrowed from German Falz.

Noun

falț n (plural falțuri)

1. rabbet, rebate, groove

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	falț	falțul		falțuri	falțurile
genitive-dative	falț	falțului		falțuri	falțurilor
vocative	falțule			falțurilor

See also

• scobitură
• adâncitură