extenua

See also: extenuá, extenúa, and exténua

Latin

Verb

extenuā

1. second-person singular present active imperative of extenuō

Portuguese

Pronunciation

• Rhymes: -uɐ
• Hyphenation: ex‧te‧nu‧a

Verb

extenua

1. inflection of extenuar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French exténuer.

Verb

a extenua (third-person singular present extenuează, past participle extenuat) 1st conjugation

1. (reflexive, transitive) to exhaust or tire (oneself) wear out

   Synonyms: istovi, obosi, epuiza

2. (reflexive, transitive) to extenuate; to waste

Conjugation

    conjugation of extenua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a extenua
gerund			extenuând
past participle			extenuat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	extenuez	extenuezi	extenuează	extenuăm	extenuați	extenuează
	imperfect	extenuam	extenuai	extenua	extenuam	extenuați	extenuau
	simple perfect	extenuai	extenuași	extenuă	extenuarăm	extenuarăți	extenuară
	pluperfect	extenuasem	extenuaseși	extenuase	extenuaserăm	extenuaserăți	extenuaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să extenuez	să extenuezi	să extenueze	să extenuăm	să extenuați	să extenueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		extenuează			extenuați
	negative		nu extenua			nu extenuați

Derived terms

• extenuare