excomunica
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Latin excommunicō.
Verb
[edit]a excomunica (third-person singular present excomunică, past participle excomunicat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of excomunica (first conjugation, no infix)
infinitive | a excomunica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | excomunicând | ||||||
past participle | excomunicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | excomunic | excomunici | excomunică | excomunicăm | excomunicați | excomunică | |
imperfect | excomunicam | excomunicai | excomunica | excomunicam | excomunicați | excomunicau | |
simple perfect | excomunicai | excomunicași | excomunică | excomunicarăm | excomunicarăți | excomunicară | |
pluperfect | excomunicasem | excomunicaseși | excomunicase | excomunicaserăm | excomunicaserăți | excomunicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să excomunic | să excomunici | să excomunice | să excomunicăm | să excomunicați | să excomunice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | excomunică | excomunicați | |||||
negative | nu excomunica | nu excomunicați |