excogitare
Latin
[edit]Verb
[edit]excōgitāre
- inflection of excōgitō:
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]excogitare f (plural excogitări)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | excogitare | excogitarea | excogitări | excogitările | |
| genitive-dative | excogitări | excogitării | excogitări | excogitărilor | |
| vocative | excogitare, excogitareo | excogitărilor | |||