Jump to content

exceptat

From Wiktionary, the free dictionary
See also: exceptât

Latin

[edit]

Verb

[edit]

exceptat

  1. third-person singular present active indicative of exceptō

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Past participle of excepta.

Adjective

[edit]

exceptat m or n (feminine singular exceptată, masculine plural exceptați, feminine and neuter plural exceptate)

  1. excepted

Declension

[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite exceptat exceptată exceptați exceptate
definite exceptatul exceptata exceptații exceptatele
genitive-
dative
indefinite exceptat exceptate exceptați exceptate
definite exceptatului exceptatei exceptaților exceptatelor

Verb

[edit]

exceptat (past participle of excepta)

  1. past participle of excepta

References

[edit]
  • exceptat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN