Jump to content

epilogare

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From epiloga +‎ -re.

Noun

[edit]

epilogare f (plural epilogări)

  1. an end, epilogue

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative epilogare epilogarea epilogări epilogările
genitive-dative epilogări epilogării epilogări epilogărilor
vocative epilogare, epilogareo epilogărilor