Jump to content

elucubrant

From Wiktionary, the free dictionary
See also: élucubrant

Latin

[edit]

Verb

[edit]

ēlūcubrant

  1. third-person plural present active indicative of ēlūcubrō

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from French elucubrant.

Adjective

[edit]

elucubrant m or n (feminine singular elucubrantă, masculine plural elucubranți, feminine and neuter plural elucubrante)

  1. absurd

Declension

[edit]
Declension of elucubrant
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite elucubrant elucubrantă elucubranți elucubrante
definite elucubrantul elucubranta elucubranții elucubrantele
genitive-
dative
indefinite elucubrant elucubrante elucubranți elucubrante
definite elucubrantului elucubrantei elucubranților elucubrantelor