duriță

See also: durita, Durita, and durità

Romanian

Etymology

From dură +‎ -iță.

Noun

duriță f (plural durițe)

1. diminutive of dură

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	duriță	durița		durițe	durițele
genitive-dative	durițe	duriței		durițe	durițelor
vocative	duriță, durițo			durițelor