ducăreț

Romanian

Etymology

From duce +‎ -ăreț.

Adjective

ducăreț m or n (feminine singular ducăreață, masculine plural ducăreți, feminine and neuter plural ducărețe)

1. walker

Declension

Declension of ducăreț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	ducăreț		ducăreață	ducăreți	ducărețe
	definite	ducărețul		ducăreața	ducăreții	ducărețele
genitive/ dative	indefinite	ducăreț		ducărețe	ducăreți	ducărețe
	definite	ducărețului		ducăreței	ducăreților	ducărețelor

References

• ducăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN