dojenit

Romanian

Etymology

Past participle of dojeni.

Adjective

dojenit m or n (feminine singular dojenită, masculine plural dojeniți, feminine and neuter plural dojenite)

1. scolded

Declension

Declension of dojenit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dojenit		dojenită	dojeniți	dojenite
	definite	dojenitul		dojenita	dojeniții	dojenitele
genitive/ dative	indefinite	dojenit		dojenite	dojeniți	dojenite
	definite	dojenitului		dojenitei	dojeniților	dojenitelor

Verb

dojenit (past participle of dojeni)

1. past participle of dojeni

References

• dojenit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN