dogori

Romanian

Alternative forms

• dogorî

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic догорѣти (dogorěti), from до- (do-) +‎ горѣти (gorěti, “to burn”), from Proto-Slavic *gorěti.

Verb

a dogori (third-person singular present dogorește, past participle dogorit) 4th conj.

1. to burn, scorch
2. to be burning hot
3. to bake, roast (especially in the sun)

Conjugation

    conjugation of dogori (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dogori
gerund			dogorind
past participle			dogorit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dogoresc	dogorești	dogorește	dogorim	dogoriți	dogoresc
	imperfect	dogoream	dogoreai	dogorea	dogoream	dogoreați	dogoreau
	simple perfect	dogorii	dogoriși	dogori	dogorirăm	dogorirăți	dogoriră
	pluperfect	dogorisem	dogoriseși	dogorise	dogoriserăm	dogoriserăți	dogoriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dogoresc	să dogorești	să dogorească	să dogorim	să dogoriți	să dogorească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dogorește			dogoriți
	negative		nu dogori			nu dogoriți

Derived terms

• dogoare

See also

• arde
• prăji
• pârjoli
• încălzi