divanit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Greek ντιβανίτης (ntivanítis).
Noun
[edit]divanit m (plural divaniți)
- (historical) a member of the divan
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | divanit | divanitul | divaniți | divaniții | |
| genitive-dative | divanit | divanitului | divaniți | divaniților | |
| vocative | divanitule | divaniților | |||