disimula

See also: disimulá

Romanian

Etymology

Borrowed from French dissimuler, from Latin dissimulare.

Pronunciation

• IPA^(key): /di.si.muˈla/

Verb

a disimula (third-person singular present disimulează, past participle disimulat) 1st conjugation

1. to hide, to conceal

Conjugation

    conjugation of disimula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a disimula
gerund			disimulând
past participle			disimulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	disimulez	disimulezi	disimulează	disimulăm	disimulați	disimulează
	imperfect	disimulam	disimulai	disimula	disimulam	disimulați	disimulau
	simple perfect	disimulai	disimulași	disimulă	disimularăm	disimularăți	disimulară
	pluperfect	disimulasem	disimulaseși	disimulase	disimulaserăm	disimulaserăți	disimulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să disimulez	să disimulezi	să disimuleze	să disimulăm	să disimulați	să disimuleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		disimulează			disimulați
	negative		nu disimula			nu disimulați

Further reading

• disimula in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

Verb

disimula

1. inflection of disimular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative