direcționa
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French directionner.
Verb
[edit]a direcționa (third-person singular present direcționează, past participle direcționat) 1st conj.
- to direct
Conjugation
[edit] conjugation of direcționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a direcționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | direcționând | ||||||
| past participle | direcționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | direcționez | direcționezi | direcționează | direcționăm | direcționați | direcționează | |
| imperfect | direcționam | direcționai | direcționa | direcționam | direcționați | direcționau | |
| simple perfect | direcționai | direcționași | direcționă | direcționarăm | direcționarăți | direcționară | |
| pluperfect | direcționasem | direcționaseși | direcționase | direcționaserăm | direcționaserăți | direcționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să direcționez | să direcționezi | să direcționeze | să direcționăm | să direcționați | să direcționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | direcționează | direcționați | |||||
| negative | nu direcționa | nu direcționați | |||||