dințură

Romanian

Etymology

From dinte +‎ -ură.

Noun

dințură f (plural dințuri)

1. red bartsia (Odontites vernus)

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	dințură	dințura		dințuri	dințurile
genitive-dative	dințuri	dințurii		dințuri	dințurilor
vocative	dințură, dințuro			dințurilor