difuza
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French diffuser.
Verb
[edit]a difuza (third-person singular present difuzează, past participle difuzat) 1st conj.
- to broadcast
Conjugation
[edit] conjugation of difuza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a difuza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | difuzând | ||||||
past participle | difuzat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | difuzez | difuzezi | difuzează | difuzăm | difuzați | difuzează | |
imperfect | difuzam | difuzai | difuza | difuzam | difuzați | difuzau | |
simple perfect | difuzai | difuzași | difuză | difuzarăm | difuzarăți | difuzară | |
pluperfect | difuzasem | difuzaseși | difuzase | difuzaserăm | difuzaserăți | difuzaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să difuzez | să difuzezi | să difuzeze | să difuzăm | să difuzați | să difuzeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | difuzează | difuzați | |||||
negative | nu difuza | nu difuzați |