dezmierdăciune
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From dezmierdat + -ăciune.
Noun
[edit]dezmierdăciune f (plural dezmierdăciuni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dezmierdăciune | dezmierdăciunea | dezmierdăciuni | dezmierdăciunile | |
| genitive-dative | dezmierdăciuni | dezmierdăciunii | dezmierdăciuni | dezmierdăciunilor | |
| vocative | dezmierdăciune, dezmierdăciuneo | dezmierdăciunilor | |||
References
[edit]- dezmierdăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN