dezlocui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a dezlocui (third-person singular present dezlocuiește, past participle dezlocuit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of dezlocui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezlocui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezlocuind | ||||||
| past participle | dezlocuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezlocuiesc | dezlocuiești | dezlocuiește | dezlocuim | dezlocuiți | dezlocuiesc | |
| imperfect | dezlocuiam | dezlocuiai | dezlocuia | dezlocuiam | dezlocuiați | dezlocuiau | |
| simple perfect | dezlocuii | dezlocuiși | dezlocui | dezlocuirăm | dezlocuirăți | dezlocuiră | |
| pluperfect | dezlocuisem | dezlocuiseși | dezlocuise | dezlocuiserăm | dezlocuiserăți | dezlocuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezlocuiesc | să dezlocuiești | să dezlocuiască | să dezlocuim | să dezlocuiți | să dezlocuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezlocuiește | dezlocuiți | |||||
| negative | nu dezlocui | nu dezlocuiți | |||||