dezarticula
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French désarticuler.
Verb
[edit]a dezarticula (third-person singular present dezarticulează, past participle dezarticulat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of dezarticula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezarticula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezarticulând | ||||||
| past participle | dezarticulat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezarticulez | dezarticulezi | dezarticulează | dezarticulăm | dezarticulați | dezarticulează | |
| imperfect | dezarticulam | dezarticulai | dezarticula | dezarticulam | dezarticulați | dezarticulau | |
| simple perfect | dezarticulai | dezarticulași | dezarticulă | dezarticularăm | dezarticularăți | dezarticulară | |
| pluperfect | dezarticulasem | dezarticulaseși | dezarticulase | dezarticulaserăm | dezarticulaserăți | dezarticulaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezarticulez | să dezarticulezi | să dezarticuleze | să dezarticulăm | să dezarticulați | să dezarticuleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezarticulează | dezarticulați | |||||
| negative | nu dezarticula | nu dezarticulați | |||||