deszăvorî
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a deszăvorî (third-person singular present deszăvorăște, past participle deszăvorît) 4th conjugation
- to unlatch
Conjugation
[edit] conjugation of deszăvorî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a deszăvorî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deszăvorând | ||||||
| past participle | deszăvorât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deszăvorăsc | deszăvorăști | deszăvorăște | deszăvorâm | deszăvorâți | deszăvorăsc | |
| imperfect | deszăvoram | deszăvorai | deszăvora | deszăvoram | deszăvorați | deszăvorau | |
| simple perfect | deszăvorâi | deszăvorâși | deszăvorî | deszăvorârăm | deszăvorârăți | deszăvorâră | |
| pluperfect | deszăvorâsem | deszăvorâseși | deszăvorâse | deszăvorâserăm | deszăvorâserăți | deszăvorâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deszăvorăsc | să deszăvorăști | să deszăvorască | să deszăvorâm | să deszăvorâți | să deszăvorască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deszăvorăște | deszăvorâți | |||||
| negative | nu deszăvorî | nu deszăvorâți | |||||