destrăbălăciune
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From destrăbăla + -ciune.
Noun
[edit]destrăbălăciune f (plural destrăbălăciuni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | destrăbălăciune | destrăbălăciunea | destrăbălăciuni | destrăbălăciunile | |
| genitive-dative | destrăbălăciuni | destrăbălăciunii | destrăbălăciuni | destrăbălăciunilor | |
| vocative | destrăbălăciune, destrăbălăciuneo | destrăbălăciunilor | |||