destitui

See also: destituí, and destituì

Latin

Verb

dēstituī

1. first-person singular perfect active indicative of dēstituō

Portuguese

Verb

destitui

1. inflection of destituir:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French destituer, from Latin destituere.

Verb

a destitui (third-person singular present destituie, past participle destituit) 4th conj.

1. to discharge, to depose

Conjugation

    conjugation of destitui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a destitui
gerund			destituind
past participle			destituit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	destitui	destitui	destituie	destituim	destituiți	destituie
	imperfect	destituiam	destituiai	destituia	destituiam	destituiați	destituiau
	simple perfect	destituii	destituiși	destitui	destituirăm	destituirăți	destituiră
	pluperfect	destituisem	destituiseși	destituise	destituiserăm	destituiserăți	destituiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să destitui	să destitui	să destituie	să destituim	să destituiți	să destituie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		destituie			destituiți
	negative		nu destitui			nu destituiți