destăinuit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of destăinui.
Adjective
[edit]destăinuit m or n (feminine singular destăinuită, masculine plural destăinuiți, feminine and neuter plural destăinuite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | destăinuit | destăinuită | destăinuiți | destăinuite | |||
| definite | destăinuitul | destăinuita | destăinuiții | destăinuitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | destăinuit | destăinuite | destăinuiți | destăinuite | |||
| definite | destăinuitului | destăinuitei | destăinuiților | destăinuitelor | ||||
Verb
[edit]destăinuit (past participle of destăinui)