despăgubi
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From des- + păgubi. First attested in the beginning of the 19th century.
Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a despăgubi (third-person singular present despăgubește, past participle despăgubit) 4th conjugation
- (transitive) to pay damages to someone
Conjugation
[edit] conjugation of despăgubi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a despăgubi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | despăgubind | ||||||
| past participle | despăgubit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | despăgubesc | despăgubești | despăgubește | despăgubim | despăgubiți | despăgubesc | |
| imperfect | despăgubeam | despăgubeai | despăgubea | despăgubeam | despăgubeați | despăgubeau | |
| simple perfect | despăgubii | despăgubiși | despăgubi | despăgubirăm | despăgubirăți | despăgubiră | |
| pluperfect | despăgubisem | despăgubiseși | despăgubise | despăgubiserăm | despăgubiserăți | despăgubiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să despăgubesc | să despăgubești | să despăgubească | să despăgubim | să despăgubiți | să despăgubească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | despăgubește | despăgubiți | |||||
| negative | nu despăgubi | nu despăgubiți | |||||
Derived terms
[edit]Further reading
[edit]- despăgubi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
- Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2006), Dicționarul Limbii Române[1], volume 1, part 4, Bucharest: Romanian Academy, page 652
