descurcat

Romanian

Etymology

Past participle of descurca.

Adjective

descurcat m or n (feminine singular descurcată, masculine plural descurcați, feminine and neuter plural descurcate)

1. untangled

Declension

Declension of descurcat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	descurcat		descurcată	descurcați	descurcate
	definite	descurcatul		descurcata	descurcații	descurcatele
genitive/ dative	indefinite	descurcat		descurcate	descurcați	descurcate
	definite	descurcatului		descurcatei	descurcaților	descurcatelor

Verb

descurcat (past participle of descurca)

1. past participle of descurca

References

• descurcat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN