Jump to content

descurcătură

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From descurca +‎ -ătură.

Noun

[edit]

descurcătură f (plural descurcături)

  1. disentanglement

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative descurcătură descurcătura descurcături descurcăturile
genitive-dative descurcături descurcăturii descurcături descurcăturilor
vocative descurcătură, descurcăturo descurcăturilor

References

[edit]
  • descurcătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN