descurcăreț

Romanian

Etymology

From descurca +‎ -ăreț.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌdes.kur.kəˈret͡s/
• Rhymes: -et͡s

• Audio:

  (file)

Adjective

descurcăreț m or n (feminine singular descurcăreață, masculine plural descurcăreți, feminine and neuter plural descurcărețe)

1. clever, smart, adroit

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	descurcăreț		descurcăreață		descurcăreți	descurcărețe
	definite	descurcărețul		descurcăreața		descurcăreții	descurcărețele
genitive- dative	indefinite	descurcăreț		descurcărețe		descurcăreți	descurcărețe
	definite	descurcărețului		descurcăreței		descurcăreților	descurcărețelor

See also

• deștept