descheia
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Vulgar Latin root *disclāvāre or *disclāviāre (probably influenced by încheia or cheie), from Late Latin clāvāre, from Latin clāvus. Compare Aromanian dishcljiedz, dishcljiari; cf. also Friulian disclavâ, French déclouer.
Verb
[edit]a descheia (third-person singular present descheie, past participle descheiat) 1st conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of descheia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descheia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descheind | ||||||
| past participle | descheiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deschei | deschei | descheie | descheiem | descheiați | descheie | |
| imperfect | descheiam | descheiai | descheia | descheiam | descheiați | descheiau | |
| simple perfect | descheiai | descheiași | descheie | descheiarăm | descheiarăți | descheiară | |
| pluperfect | descheiasem | descheiaseși | descheiase | descheiaserăm | descheiaserăți | descheiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deschei | să deschei | să descheie | să descheiem | să descheiați | să descheie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descheie | descheiați | |||||
| negative | nu descheia | nu descheiați | |||||