descătărăma
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a descătărăma (third-person singular present descătărămează, past participle descătărămat) 1st conj.
- to unbuckle
Conjugation
[edit] conjugation of descătărăma (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a descătărăma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descătărămând | ||||||
| past participle | descătărămat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descătărămez | descătărămezi | descătărămează | descătărămăm | descătărămați | descătărămează | |
| imperfect | descătărămam | descătărămai | descătărăma | descătărămam | descătărămați | descătărămau | |
| simple perfect | descătărămai | descătărămași | descătărămă | descătărămarăm | descătărămarăți | descătărămară | |
| pluperfect | descătărămasem | descătărămaseși | descătărămase | descătărămaserăm | descătărămaserăți | descătărămaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descătărămez | să descătărămezi | să descătărămeze | să descătărămăm | să descătărămați | să descătărămeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descătărămează | descătărămați | |||||
| negative | nu descătărăma | nu descătărămați | |||||