deruta
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French dérouter.
Verb
[edit]a deruta (third-person singular present derutează, past participle derutat) 1st conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of deruta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a deruta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | derutând | ||||||
| past participle | derutat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | derutez | derutezi | derutează | derutăm | derutați | derutează | |
| imperfect | derutam | derutai | deruta | derutam | derutați | derutau | |
| simple perfect | derutai | derutași | derută | derutarăm | derutarăți | derutară | |
| pluperfect | derutasem | derutaseși | derutase | derutaserăm | derutaserăți | derutaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să derutez | să derutezi | să deruteze | să derutăm | să derutați | să deruteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | derutează | derutați | |||||
| negative | nu deruta | nu derutați | |||||