denatura

See also: dénatura

Italian

Verb

denatura

1. inflection of denaturare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• andature, radunate

Romanian

Etymology

Borrowed from French dénaturer.

Verb

a denatura (third-person singular present denaturează, past participle denaturat) 1st conj.

1. to falsify; to distort, to warp; to pervert

   Synonym: falsifica

Conjugation

    conjugation of denatura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a denatura
gerund			denaturând
past participle			denaturat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	denaturez	denaturezi	denaturează	denaturăm	denaturați	denaturează
	imperfect	denaturam	denaturai	denatura	denaturam	denaturați	denaturau
	simple perfect	denaturai	denaturași	denatură	denaturarăm	denaturarăți	denaturară
	pluperfect	denaturasem	denaturaseși	denaturase	denaturaserăm	denaturaserăți	denaturaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să denaturez	să denaturezi	să denatureze	să denaturăm	să denaturați	să denatureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		denaturează			denaturați
	negative		nu denatura			nu denaturați

Derived terms

• denaturare