demitiza
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Italian demitizzare.
Verb
[edit]a demitiza (third-person singular present demitizează, past participle demitizat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of demitiza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a demitiza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | demitizând | ||||||
| past participle | demitizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | demitizez | demitizezi | demitizează | demitizăm | demitizați | demitizează | |
| imperfect | demitizam | demitizai | demitiza | demitizam | demitizați | demitizau | |
| simple perfect | demitizai | demitizași | demitiză | demitizarăm | demitizarăți | demitizară | |
| pluperfect | demitizasem | demitizaseși | demitizase | demitizaserăm | demitizaserăți | demitizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să demitizez | să demitizezi | să demitizeze | să demitizăm | să demitizați | să demitizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | demitizează | demitizați | |||||
| negative | nu demitiza | nu demitizați | |||||