Jump to content

deitate

From Wiktionary, the free dictionary

English

[edit]

Pronunciation

[edit]
  • IPA(key): /ˈdiːɪtət/, /ˈdeɪ.ɪtət/

Adjective

[edit]

deitate (not comparable)

  1. (obsolete) deified; made into a god
    • c. 1551, Thomas Cranmer, Second Book against Transubstantiation:
      One person and one Christ, who is God incarnate, and man deitate.

References

[edit]

Interlingua

[edit]

Noun

[edit]

deitate (plural deitates)

  1. deity

Italian

[edit]

Pronunciation

[edit]
  • IPA(key): /dejˈta.te/
  • Rhymes: -ate
  • Hyphenation: dei‧tà‧te

Noun

[edit]

deitate f (plural deitati)

  1. Alternative form of deitade

Anagrams

[edit]

Latin

[edit]

Noun

[edit]

deitāte

  1. ablative singular of deitās

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from French déité.

Noun

[edit]

deitate f (plural deitatăți)

  1. deity

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative deitate deitatea deitatăți deitatățile
genitive-dative deitatăți deitatății deitatăți deitatăților
vocative deitate, deitateo deitatăților

References

[edit]
  • deitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN