deconsilia
Appearance
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French déconseiller.
Verb
[edit]a deconsilia (third-person singular present deconsiliează, past participle deconsiliat) 1st conjugation
- to discourage, to advise against
Conjugation
[edit] conjugation of deconsilia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a deconsilia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deconsiliind | ||||||
past participle | deconsiliat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deconsiliez | deconsiliezi | deconsiliază | deconsiliem | deconsiliați | deconsiliază | |
imperfect | deconsiliam | deconsiliai | deconsilia | deconsiliam | deconsiliați | deconsiliau | |
simple perfect | deconsiliai | deconsiliași | deconsilie | deconsiliarăm | deconsiliarăți | deconsiliară | |
pluperfect | deconsiliasem | deconsiliaseși | deconsiliase | deconsiliaserăm | deconsiliaserăți | deconsiliaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deconsiliez | să deconsiliezi | să deconsilieze | să deconsiliem | să deconsiliați | să deconsilieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deconsiliază | deconsiliați | |||||
negative | nu deconsilia | nu deconsiliați |