decarta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a decarta (third-person singular present decartează, past participle decartat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of decarta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a decarta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decartând | ||||||
past participle | decartat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decartez | decartezi | decartează | decartăm | decartați | decartează | |
imperfect | decartam | decartai | decarta | decartam | decartați | decartau | |
simple perfect | decartai | decartași | decartă | decartarăm | decartarăți | decartară | |
pluperfect | decartasem | decartaseși | decartase | decartaserăm | decartaserăți | decartaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decartez | să decartezi | să decarteze | să decartăm | să decartați | să decarteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decartează | decartați | |||||
negative | nu decarta | nu decartați |