Jump to content

decăzut

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Past participle of decădea.

Adjective

[edit]

decăzut m or n (feminine singular decăzută, masculine plural decăzuți, feminine and neuter plural decăzute)

  1. decayed, fallen

Declension

[edit]
Declension of decăzut
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite decăzut decăzută decăzuți decăzute
definite decăzutul decăzuta decăzuții decăzutele
genitive-
dative
indefinite decăzut decăzute decăzuți decăzute
definite decăzutului decăzutei decăzuților decăzutelor