deșteptăciune

Romanian

Etymology

From deștept +‎ -ăciune.

Pronunciation

• IPA^(key): /deʃ.tep.təˈt͡ʃju.ne/

Noun

deșteptăciune f (uncountable)

1. intelligence, cleverness
2. clever, witty remark (sometimes used ironically)

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	deșteptăciune	deșteptăciunea
genitive-dative	deșteptăciuni	deșteptăciunii
vocative	deșteptăciune, deșteptăciuneo

Synonyms

• (capacity of mind): inteligență, intelect, judecată, minte

Related terms

• deștept
• deștepta
• deșteptare
• deșteptat

See also

• creier

References

• deșteptăciune in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)