Jump to content

dăscăleac

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From dascăl +‎ -eac.

Noun

[edit]

dăscăleac m (plural dăscăleci)

  1. diminutive of dascăl

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dăscăleac dăscăleacul dăscăleci dăscălecii
genitive-dative dăscăleac dăscăleacului dăscăleci dăscălecilor
vocative dăscăleacule dăscălecilor

References

[edit]
  • dăscăleac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN