Jump to content

dăbălăciune

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From dăbăla +‎ -ăciune.

Noun

[edit]

dăbălăciune f (plural dăbălăciuni)

  1. (dated) paralysis

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dăbălăciune dăbălăciunea dăbălăciuni dăbălăciunile
genitive-dative dăbălăciuni dăbălăciunii dăbălăciuni dăbălăciunilor
vocative dăbălăciune, dăbălăciuneo dăbălăciunilor