cuviința

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From cuviință.

Verb

[edit]

a cuviința (third-person singular present cuviințează, past participle cuviințat) 1st conj.

  1. to approve

Conjugation

[edit]

References

[edit]
  • cuviința in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN