cuvântător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]cuvântător m (plural cuvântători)
- one that can speak
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cuvântător | cuvântătorul | cuvântători | cuvântătorii | |
| genitive-dative | cuvântător | cuvântătorului | cuvântători | cuvântătorilor | |
| vocative | cuvântătorule | cuvântătorilor | |||