cuvântăreț
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]cuvântăreț m or n (feminine singular cuvântăreață, masculine plural cuvântăreți, feminine and neuter plural cuvântărețe)
- one that can speak
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | cuvântăreț | cuvântăreață | cuvântăreți | cuvântărețe | |||
| definite | cuvântărețul | cuvântăreața | cuvântăreții | cuvântărețele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | cuvântăreț | cuvântărețe | cuvântăreți | cuvântărețe | |||
| definite | cuvântărețului | cuvântăreței | cuvântăreților | cuvântărețelor | ||||