curmăturiță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]curmăturiță f (plural curmăturițe)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curmăturiță | curmăturița | curmăturițe | curmăturițele | |
| genitive-dative | curmăturițe | curmăturiței | curmăturițe | curmăturițelor | |
| vocative | curmăturiță, curmăturițo | curmăturițelor | |||
References
[edit]- curmăturiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN