Jump to content

cunicel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From cunu +‎ -icel.

Noun

[edit]

cunicel n (plural cunicele)

  1. diminutive of cunu

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cunicel cunicelul cunicele cunicelele
genitive-dative cunicel cunicelului cunicele cunicelelor
vocative cunicelule cunicelelor

References

[edit]
  • cunicel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN