cumplitate
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]cumplitate f (plural cumplitatăți)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cumplitate | cumplitatea | cumplitatăți | cumplitatățile | |
| genitive-dative | cumplitatăți | cumplitatății | cumplitatăți | cumplitatăților | |
| vocative | cumplitate, cumplitateo | cumplitatăților | |||
References
[edit]- cumplitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN