culminație
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French culmination. By surface analysis, culmina + -ție.
Noun
[edit]culminație f (plural culminații)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culminație | culminația | culminații | culminațiile | |
| genitive-dative | culminații | culminației | culminații | culminațiilor | |
| vocative | culminație, culminațio | culminațiilor | |||