crâcnit

Romanian

Etymology

Past participle of crâcni.

Noun

crâcnit n (plural crâcnituri)

1. complaint

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	crâcnit	crâcnitul		crâcnituri	crâcniturile
genitive-dative	crâcnit	crâcnitului		crâcnituri	crâcniturilor
vocative	crâcnitule			crâcniturilor

Verb

crâcnit (past participle of crâcni)

1. past participle of crâcni

References

• crâcnit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN