coteț

See also: Coteț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic котьць (kotĭcĭ), from Proto-Slavic *kotьcь.

Pronunciation

• IPA^(key): /koˈtet͡s/, [ko̞ˈt̪e̞t͡s]

Noun

coteț n (plural cotețe)

1. coop

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	coteț	cotețul		cotețe	cotețele
genitive-dative	coteț	cotețului		cotețe	cotețelor
vocative	cotețule			cotețelor

See also

• cușcă